Sarti, Chalkidiki – Destinația mea favorită de Paște

Sarti Chalkidiki DSCN7781 DSCN7828 DSCN7839 DSCN7842 DSCN7847 DSCN7849 DSCN7860 DSCN7879În ultimii doi ani am petrecut Paștele în Grecia. Mai exact, am ales Sarti, un sat mic de pe malul de est al Peninsulei Sithonia. Cum anul acesta ne-am hotărât să stăm acasă de Paște, m-a cuprins nostalgia și m-am gândit să reînvii blogul meu de călătorii povestind despre acest mic colț de rai.

Grecia fiind o țară ortodoxă, tradițiile și ritualurile de Paște seamănă foarte mult cu cele de pe la noi, în special cu cele din Ardeal. Un ritual foarte frumos și diferit față de tradițiile noastre este cel al înmormântării lui Iisus din Vinerea Mare. Fetele împodobesc cu flori catafalcul lui Iisus, Epitafio, iar în biserică se ține slujba de înmormântare. La apusul soarelui, Epitafio este purtat pe toate ulițele satului de băieți îmbrăcați în costume populare. Cortegiul este condus de preot, care slujește la fiecare intersecție sau troiță, iar toată suflarea din sat îl urmează, într-o procesiune tăcută.

Dar nu despre tradițiile de Paște din Grecia vreau să vă povestesc, ci despre frumusețea acestui mic sat de pe țărmul Mării Egee. Cu străzi micuțe și pietruite, cu o biserică superbă din piatră datând de la 1600, cu o plajă imensă cu nisip fin, nu greșesc spunând că este unul dintre cele mai frumoase locuri din Chalkidiki.

Însă cireașa de pe tort este, fără îndoială, Portokali Beach, situată la 6-7 km în nord de Sarti, cea mai exotică și spectaculoasă plajă din Chalkidiki. Dacă încercați să o găsiți trebuie să mergeți cu viteză mică, deoarece indicatorul se pierde in frunzele unui copac.

Intrarea în pădurea de pini este una destul de abruptă. Se merge pe un drum de pământ cam 200 de metri, până la o parcare improvizată printre frumoșii pini verzi. Apoi se coboară cu piciorul, pe pietrele albe. Contrastul între verdele copacilor, albul muntelui și albastrul mării este imposibil de descris în cuvinte. Pietrele sunt sculptate de mare în forme armonioase, superb îmbinate, terminându-se brusc în apa limpede cristal. Unicitatea locului este dată și de  pietrele sculptate în forme de sirene, plaja fiind preferată de artiștii anilor 60-70.

Plaja este mică, un golf mirific în care soarele bate parcă mai mult decât pe alte plaje. Noi am făcut plajă la sfârșitul lui aprilie aici și a fost singurul loc în care am putut intra în apă, care era încălzită de razele soarelui.

Apa mării are combinații unice de albastru deschis și albastru închis, care parcă se reflectă pe cer, dând o impresie de loc magic. Locul este unul dintre acele miracole ale naturii cere merită văzute.

Reclame

Beatenberg

Gloria HotelAm părăsit Wesenufer dimineața și am pornit spre Elveția. Pe drum, în apropiere de Munchen, ce mă gândesc eu: „Hai să fiu politicoasă și să-l ajut și eu pe soțul meu la condus, că e la volan de două zile!” Zis și făcut: facem schimb și el ațipește pentru câteva minute. Eu, pe centura Munchenului, la ora cinci după-amiaza (ora de vârf :)), mergeam lejer cu aproximativ 1 km/oră :). Și tot punând eu frână din metru în metru, deodată… poc! M-a lovit salvarea din spate! Really! Dani se trezește brusc și… hai să vedem cu ce ne-am ales. Nu era grav, bara un pic șifonată, dar șoferul de pe salvare era disperat. Nu era în misiune (Slavă Domnului!), lucru evident deoarece nu avea sirena și luminile de avertizare pornite. Fusăse să-și ia nepotul de la grădi cu salvarea și se juca cu el în trafic :)… deh, se mai întâmplă și la nemți, nu doar pe la noi. Diferența este că neamțul nu a țipat, era foarte spășit, așa că i-am zis soțului meu: „Hai să mergem, că avem casco!” Am lăsat în urmă un neamț fericit și am pornit mai departe.

Pe la zece seara parcam în sfârșit în fața hotelului din Beatenberg. Abia dimineața am putut vedea în ce loc superb eram: balconul de la cameră era efectiv suspendat pe munte, deasupra lacului. Priveliștea era amețitoare, greu de descris în cuvinte! Cam așa se vedea de la balconul nostru:

Gloria view

Wesenufer an der Donau – prima zi în Austria

WesenuferWesenufer este un mic sat din nordul Austriei, situat pe malul Dunării, la 44 de kilometri nord-vest de Linz. Vă veți întreba de ce ne-am dus tocmai acolo pentru a înnopta, că doar drumul spre Elveția e mai spre sud :)! Ei bine, doar plecasem la plimbare, iar ideea de a petrece o seară pe malul Dunării, acolo unde Dunărea este curată și limpede, ni s-a părut excelentă.

Ceea ce am găsit a fost peste așteptări: un sat austric de munte tipic, curat și cochet, cu o sumedenie de mici pensiuni și restaurante. O minunăție! Știam zona, deoarece mai stătusem cu trei ani în urmă la o pensiune într-un sat vecin.

Am ajuns devreme, deoarece drumul din Arad până aici a durat doar vreo 7 ore, așa că pe la cinci după-amiaza eram cazați. A durat un pic până am găsit privatzimmer-ul în care stăteam, mai ales că Ioana (GPS-ul) s-a încâlcit pe alei, dar până la urmă totul a fost ca în pozele de pe site. Ne-am plimbat prin sat și pe malul Dunării până seara, am mâncat la o mică terasă, am băut bere austriacă, într-un cuvânt a meritat ocolul de la autostradă!

Elveția – iunie 2011

Elvetia - NeedelhornAm vizitat Elveția in iunie 2011, cu ocazia participării la conferința anuală a Society for Psychotherapy Research de la Berna. Cum nu mai fusăsem niciunul dintre noi în Elveția, ne-am hotărât să mergem toți trei cu mașina, mai ales că traseul prin Austria este superb.

Zis și făcut! Am rezervat cazările, ca de obicei, pe booking.com, cinci nopți în apropierea Bernei și câte o noapte pe drum în Austria, atât la dus cât și la întors. Fiind cu mașina, ce m-am gândit eu: Ar fi perfect să îmbin conferința din oraș cu o ieșire la munte! Așa că n-am mai stat pe gânduri și, în loc să rezerv o cazare în Berna, așa cum ar fi făcut orice om normal care mergea la o conferință, am rezervat pe munte, la Beatenberg, aproximativ 30 de km de Berna. Că doar aveam mașină, puteam ajunge în 30 de minute la conferință :))!

Beatenberg este un sat de munte situat la peste 2000 de metri altitudine, cu o vedere panoramică superbă asupra lacului Thon. Drumul până acolo este, bineînțeles, un drum de munte îngust și șerpuit, cu curbe în ac de păr și dimineața cu … ceață :))! Cum conferința începea la ora 9.00, trebuia șă plecăm de la hotel la ora 7.00, pe o ceață deasă de nu vedeai la 3 metri în fața mașinii. Soțul meu, care este un tip extrem de calm, m-a întrebat șăgalnic: „Eu înțeleg că n-ai vrut să stăm în oraș, că e mai frumos la munte, dar cu orășelul acela mic și drăguț de la baza muntelui (Interlaken) ce-ai avut? El de ce nu a fost suficient de bun pentru a ne găzdui?”

Knossos Palace

DSCN5045Dacă vă place să îmbinați soarele și marea cu istoria, nu trebuie să ratați Knossos Palace. Este cel mai mare sit arheologic al Cretei datând din epoca bronzului. Palatul a fost centrul politic al culturii și civilizației minoice, fiind locuit vreme de câteva mii de ani, până la abandonul lui în anul 1375 î.Hr., moment ce marchează sfârșitul civilzației minoice. Frescele de la Knossos reprezintă o sărbătoare cretană străveche, dansul cu taurul, a cărei semnificație ține de ideea cooperării armonioase și nu de o confruntare antagonistă ce ar duce la triumful omului.

DSCN5048Potrivit legendei, Minotaurul, celebru personaj din mitologia greacă, jumătate om jumătate taur, trăia într-un labirint. Regele Minos al Atenei îi forța pe atenieni să-i jertfească acestuia șapte tineri și șapte fecioare la fiecare nouă ani. Sacrificiile s-au încheiat atunci când Tezeu, fiul regelui, a reușit să scape cu viață din această încercare. Reușita lui s-a datorat Ariadnei, fiica regelui Cretei care, îndrăgostită fiind de Tezeu, i-a dat acestuia un fir care să-l călăuzească înapoi după  ce acesta  va fi omorât Minotaurul. După ce eroul Tezeu ucide Minotaurul se întoarce victorios călăuzit de firul Ariadnei.

Creta – câteva repere din istoria veche

DSCN4734Cu o istorie veche de peste 5000 de ani, leagăn al vestitei civilizații Minoice (2700- 1420 î.Hr.), în Creta veti intalni la tot pasul vestigii arheologice.

Primele izvoare ce atestă prezența omului în Creta datează din Paleolitic, cu peste 130000 de ani în urmă. Însă foarte bine păstrate sunt siturile arhelogice din epoca neolitică, cele mai importante fiind cele de la Kephala, Magasa și Trapeza, dar și primele descoperiri de la celebrul Knossos Palace, centrul civilizației Minoice.

Civilizația minoică este considerată perioada de înflorire a insulei, minonienii având reputația de prima civilizație avansată a Europei. De pe urma acesteia s-au păstrat palatele Knossos și Phaistos.

Începând cu anul 1420 î.Hr. minonienii au fost cuceriți de micenieni, veniți din Grecia continentală.

Despre Creta

DSCN4765Creta este cea mai mare insulă din Grecia, cu o suprafață de peste 8000 km2, și totodată cea mai sudică insulă a țării. Capitala insulei este Heraklion, iar alte orase mai mari sunt Chania, Rethymnon și Agios Nicolaos.

Insula are un relief predominant muntos, spectaculos, completat superb de linia de coastă, cu numeroase plaje nisipoase, golfuri și peninsule cu peisaje tropicale. Dacă nu mergeti cu mașina, închiriați neapărat una, deoarece frumusețea insulei merită cu siguranță explorată. Nu vă feriți de drumurile locale, poate neasfaltate, deoarece ele duc la plaje tropicale superbe și oferă priveliști amețitoare.

În ceea ce privește vremea, este foarte important de știut că în Creta se înregistrează vânturi puternice, atât iarna cât și vara. Cel mai frecvent este meltemia sau vântul etesian, care vine din nord, din Marea Egee. Acesta are efecte diferite pe coasta nordică și pe cea sudică a insulei: pe coasta nordică provoacă valuri puternice, iar pe coasta sudică, deși marea rămâne liniștită, vântul ridică nisipul de pe plajă. Acest fenomen este mai frecvent în lunile Iulie și August și durează de regulă câteva zile.